Ceea ce gandea si felul in care Ilinca o descrie pe Georgia imi aminteste de filmul "Into the wild". Un spirit care nu apartinea acestei lumi. O lume frivola si goala... Sunt mama unei adolescente de 17 ani si-i voi pune acea intrebare grea. Intrebare pe care as fi vrut si eu s-o aud, chiar si la 19 ani.

Mi se rupe sufletul.. Ați făcut tot ce s-a putut uman.. Nu cred că am fi făcut mulți dintre noi tot ce ați făcut...drama voastră este drama noastră, a tuturor.. Alinare, putere multă... Atât de frumos ai vorbit ca mamă despre ea.. Este mândră de puterea ta.. Ce copil frumos, ce suflet sensibil.. Încercăm să găsim sau sa regăsim umanitatea in oameni, stiu clar că încă avem capacitatea de a face iubirea să fie contagioasă, dar trebuie neapărat să punem in aplicare ceea ce dorim să vedem in lume...

Multumesc pentru curajul de a ne dezvalui aceasta trauma si de a ne intinde o mana de ajutor noua, parintilor de adolescenti! Georgia a fost asa un suflet pur si are cu siguranta cea mai buna mama!

Mulțumim Ilinca și Melania. Georgia, promit sa fiu atenta la nevoile copiilor mei. M-ai trezit.

Cutremurător! Un suflet foarte sensibil într-o lume nebună, care nu a avut ingaduinta să o înțeleagă...... Păcat..... Nu sunt cuvinte.......

Îți mulțumesc, Ilinca, pentru acest interviu. Te îmbrățișez.

Uauuu😱...sfâșietor, cuvintele sunt de prisos! Mulțumim pentru împărtășirea acestui tragic eveniment care atrage după sine un semnal de alarma. Multa putere și sănătate!

@andreearizescu4050

Жыл бұрын

❤❤❤❤❤❤1¹

Cu drag iti recomand sa citesti 'Trauma si sufletul' a lui Donald Kalsched, Ilinca. In calitate de supravietuitor al depresiei si luptator activ, cred ca la tipul de spiritualitate pe care il reda atat de bine Kalsched se referea Georgia. Oameni... Nu e usor cu depresia... E o lupta continua. Netratata corespunzator, cu fiecare episod, decizia celui care sufera e mai usor de luat, decizia are loc 'at the flip of a switch'. Nu va mirati ca astazi rade si maine e dus. N-are nicio legatura starea de bine aparenta cu ce se intampla de fapt in mintea lui. Pur si simplu 'at the flip of a switch'. Samanta odata plantata in creier ramane acolo si ramane activa atat timp cat nu exista un scop pentru a trai, iar scopul e greu de perceput cand ai un dezechilibru chimic de aceasta natura. Tratament, terapie, dragoste si comunicare. Aveti grija de voi.

Ce greu, ce dureros! Sincer va spun, copiii simt tensiunea dintre parinti mult inainte sa se ajunga la separare si ii afecteaza mai mult decat credeti. Ai mei au divortat cand aveam 4 ani, tata era agresiv si prieten cu alcoolul. In adolescenta mi-a fost cel mai greu si am simtit cel mai tare lipsa 'stalpului', 'protectiei', a unei familii 'normale'. Formam relatii defectuoase, nu ma simteam 'adecvata'. Atunci habar nu aveam ca e depresia si nu vorbeam despre ce simt. Ziua eram actrita perfecta, noaptea dupa ce eram sigura ca mama dormea, plangeam in hohote in perna. Sincer, doar faptul ca am intalnit un Dumnezeu real (nu ritualuri) m-a ajutat sa imi inteleg starile si raspunsurile de care aveam nevoie au venit comunicand pe verticala, nu pe orizontala. Dar asta a fost doar experienta mea, limitata.

@Adrian-Barbu

3 жыл бұрын

Felicitări, asta este soluția, dar trebuie să ai putere și să fi ajutat atât cât este nevoie.

Multa putere si rabdare, Ilinca! Multumesc pentru ca permiti ca povestea Georgiei sa ajute alti copii si familii.

Multumim Ilinca 🙏🙏🙏 pentru marturisirea acestei drame, din care sper, cat mai multi parinti sa poata asculta o mama care si-a pierdut fiica in urma depresiei. Multumesc Melania 🙏🙏🙏 ca ai postat acest interviu, din care putem aplica multe lucruri simple, daca vrem sa constientizam unde duce depresia!

@CB-ow1im

2 жыл бұрын

Minunat curajul, asumarea, intelepciunea, inteligenta mamei... dar binecuvantate sensibilitatea, dragostea, umanul... e o mare durere sa te confrunti cu asa ceva, ca parinte... e cumplit sa faci tot ceea ce e mai bine, crezi tu ca parinte,...., e si mai dureros sa nu atingi sufletul copilului, durerea lui cu care se confrunta, fix asa... ca ... copilului tau i se pare ca nu are sens nimic din lumea asta... si ca locul lui nu e aici, pe lumea asta...minunat ce faci tu, Melania!!!

Absolut impresionant! În peisajul autohton o asemenea mărturie este un exercițiu de eroism.

Mulțumim, Ilinca pentru curajul de a ne împărtași povestea voastră, a ta și a Georgiei!

Așa de multă durere transmisă prin voce. Gestul Georgiei trebuie să aibă un scop, eu cred că acesta este - cel de a-i face pe parinții din România să fie mai atenți, mai înțelegători, mai conștienți.

Mulțumesc cu recunoștință pentru puterea de a împărtăși cu noi tragica experiență. Nu mă pot opri din plâns...sper sa fiu capabila sa fiu mai atenta la nevoile copiilor mei preadolescenti.

Simt același lucru….e o lupta in zilnică cu stările astea. Îmi simt creierul efectiv prăjit, fără sa am vreun viciu. Nu reușesc sa ma conectez in niciun fel la mine, la corp, sau la ce e in jurul meu. Sunt așa de când ma stiu, deconectată. Ma trezesc dimineața si după jumătate de ora sunt epuizata ca după o zi de lucru intens. E oribil si da apelez la tot ce pot: terapie, medicamente, credință. Provin din familie destul de okay, copilărie fericita si fără vreo trauma extraordinara. Mulțumesc ca ati împărtășit. E sfâșietor…

@music10first

Жыл бұрын

Sper că ești bine. Multă răbdare și resurse să vezi bucuria!

@corinamorariucontra8110

Жыл бұрын

Te înțeleg perfect, încercă să înțelegi de ai ales să vi acum aici , care e menirea ta, sigur ai ceva ce depinde de tine! agata-te de asta, e important pentru evoluția ta spirituală!atunci când ai sa descoperi menirea ta în viața asta, ai sa vezi ca , chinul tău zilnic nu e degeaba și v-a deveni din ce în ce mai ușor de suportat! și în momentul în care revine, adu-ti aminte ca ai o menire, ai ceva de învățat, ceva de rezolvat! Ai să reușești! Te îmbrățișez!

Va multumim....mult....pentru ca ati PUTUT VORBI.....despre durerea asta......

Multumesc pentru impartasire. Putem intelege foarte multe din astfel de povești

Cumplit...va multumim pentru tot!!

Nu ai cum Melania. Îți apreciez enorm efortul, dar la români nu merge cu discursul elocvent. Merge cu caterincă ieftină, cu oleacă de dramă, oleacă de teatru și așa convingi lumea, din păcate. Toți părinții ăștia de-ți comentează acuma pe clip sunt aceeași părinți ce își înnăbușeau copii la vârste fragede cu cuvinte extraordinare de tip "ești prost" , " de ce doamne te-am adus pe lume" și alte bijuterii traumatice marca generația pre 1990. Romanul e inca într-o stare avansată de somnolență culturală, noi suntem o țară ce încă respira aerul traumelor comuniste și până când nu putem reforma toată țara asta picătură cu picătură, într-un mod în care sa nu părem nici prea elitiști, dar nici prea simpli. E o paradigmă de care ne-am lovit, iar mulți părinți sunt depășiți de situație. Grav.

Nu mai am cuvinte..

Multumesc!!💞🙏

Știți ce e trist? Că nimeni și nimic nu ajută pe nimeni cu adevărat. Societatea, în niciun caz. Sistemul de învățământ, mai mult amplifică teama de demonii pe care îi are fiecare tânăr în cap. Religia? Pff... E bună, ajută la cap până la un punct, dar duhovnicii nu te vor ajuta niciodată să treci peste depresie, oricâte mănăstiri ți-ar pune ei pe lista de vizitat în vacanțe. Medicația, e cam dovedit științific că mai mult te dărâmă decât să te aducă pe calea celor care vor să fie bine. Iar părinții? Părinții sunt prea proști, pentru că ei știu în general doar placa cu "vreau ca copilul meu să aibă tot ce nu am avut eu", dar uită că acel copil, nu vrea tot ce nu au avut mami și tati. Și uite așa se duc o grămadă de copii și de oameni cu o minte frumoasă, dar contaminată cu mizeria umană și frustrările altora, care nu au încercat niciodată să-și rezolve rahaturile, pentru că "așa a vrut Dumnezeu" sau "asta e soarta". Păcat... Mare păcat.

@alexandrumarcucoach982

3 жыл бұрын

"nimeni și nimic nu ajută pe nimeni cu adevărat.".... nu esti intr-o zona buna si nici nu ajuti pe nimeni cu aceste afirmatii. P.S duhovnicul nu te pune sa vizitezi manastiri... nu este un agent de turism, intr-o situatie ca asta e bine de cautat altul

@cultraviolence3447

3 жыл бұрын

Ca viitor cadru didactic, vă contrazic. Cei ce m-au îndrumat profesional m-au făcut să realizez că mulți copii pot fi salvați chiar de noi, toate orele mele de pedagogie au pus accent pe copiii anxioși și copiii cu probleme emoționale

@cultraviolence3447

3 жыл бұрын

Această mentalitate a societății că “nimeni nu te ajută” e exact motivul pentru care acești copii nu caută ajutor, crezând că nu pot fi salvați

@tomihaa

3 жыл бұрын

din pacate fata nu a ajuns la duhovnic

Daca omul nu este vazut asa cum stie el ca este cu adevarat, atunci nu este vazut. Se simte nevazut NU pentru ca este deprimat, ci pentru ca este nevazut - ceea ce inseamna ca este neinteles, nu-i este potentata puterea, i se cere ce nu are sa dea. Si nici nu vrea sa dea, pentru ca nu il reprezinta. Este o invizibilitate si o limitare a puterii proprii care il epuizeaza (spiritual, emotional, fizic). Daca mi se cere sa respir sub apa, nu nu mai ca nu pot, dar nici nu vreau. De ce sa fiu peste, cand eu sunt pasare? Respectfully, nu mai vorbiti in numele acestor oameni,crezand ca stiti voi ce si de ce simt ei. Este una dintre cele mai grele si dureroase confirmari ale invizibilitatii. Si, ultimately, ii face sa se simta si nerespectati, disempowered. Oamenii sensibili nu sunt oameni slabi. Altceva inseamna sa le fii alaturi.

😢 Nu ma pot opri din plâns. Situația mea e asemănătoare: tot 3 copii, parinti intelectuali, situatie materiala buna. O ascult pe Ilinca si parcă il descrie pe fiul meu: aceleași zbateri, aceeași inadaptare, aceleași suferințe interioare. El vorbește cu mine, parcă vrea sa se agațe de ceva ca sa mai treaca încă o zi... dar nu cred ca il ajut cum are el nevoie. Ca si Ilinca am apelat si la medic si la psiholog... pe termen lung nu am simtit o îmbunătățire. Nu vad viitorul dar nu-mi pierd speranța.

@fireballpress3923

3 ай бұрын

Sper ca sunteti bine!

@Dany-mx4nu

Ай бұрын

Vorbiți deschis , are ceva ce nu poate spune oricui, o nemulțumire față de sine e posibil și asta din experiența mea voiam doar sa dorm sa mai treacă zilele numai trăiam deloc

Doamne, ce trist.. Dumnezeu sa ne ajute sa gasim lumina din interiorul nostru, sensul vietii, sa ne conectam cu iubirea Sa....Chiar daca este desuet, rugaciunea unei mame ajuta copilul sa iasa din intuneric si captivitatea gandurilor negative, autodistructive... Sunt atat de fragili si vulnerabili acesti copii... Si sa intareasca aceasta familie..

@mihaelagavanescu5898

Жыл бұрын

Multumim, Ilinca!!!

@MrAnacrito

Жыл бұрын

ohh, relatia cu Dumnezeu, trairea in iubirea sa, nu sunt deloc desuete! Pana si oamenii de stiinta apreciati, in mare parte fara preocupari spirituale, incep sa admita putetea rugaciunii! Dumnezeu este viu si noi avem viata prin El!

Plang... Ca mama de fiica ce sunt, Plang si nu am cuvinte, nu stiu ce sa scriu decat ca Dumnezeu sa aiba in paza sa sufletul Georgiei si sa o ierte si sa o inteleaga ca de fapt ea a vrut sa ajunga in alt Univers,...

Foarte dureros! Sper sa gasesti putere in Dumnezeu sa mergi inainte.

As dori sa stiu mai exact cate sedinte a avut cu psihiatrul, a fost doar una? A facut terapie in timpul verii?

Of, of....Sa va dea Dumnezeu putere! Și noi, cu toții, sa începem sa fim mai atenți la copiii nostri!

un divorț poate afecta pe viață! 24 ian 2021

@ioanadana6958

3 жыл бұрын

Poate afecta, dar nu în măsura în care să dorești să-ți închei socotelile cu viața. Dialogul este excepțional iar modul în care vorbește mama e unul care spune foarte multe dacă dorești să accepți că viața nu este așa cum e zugrăvită în reclame și nu numai.

@FlorentinaMarinescu

3 жыл бұрын

@@ioanadana6958 așa e.. 30 ian 2021

Trist..

Un creştin adevărat ar şti că judecarea aproapelui este un mare păcat, mai ales atunci când cel judecat are mare nevoie de ajutorul tău. Ajutor pe care poţi să i-l dai fără să te coste nimic - doar prin manifestarea compasiunii sincere pornind de la înţelegerea tragediei prin care acesta a trecut. Doamna Păun, aveţi toată compasiunea mea, atât cât pot eu să simt. Cred că cei care vă impută tot felul de lucruri nu ştiu că pacienţii cu depresie severă pierd controlul asupra propriei minţi şi văd totul în negru, fără speranţa îmbunătăţirii situaţiei lor. Ei sunt ca cei căzuţi într-o groapă adâncă şi care, din cauza rănilor şi a pereţilor abrupţi nu pot ieşi din groapă prin propriile eforturi. Nici acţiunea de salvare nu este facilă pentru că pe tot corpul celui căzut sunt răni dureroase. Dacă depresia ar fi cauzată doar în insuficienta secreţie a unor enzime industria farmaceutică ar fi scos demult pe piaţă o enzimă sintetică, sau ar fi fost suficientă aghiazma şi împărtăşania, cum sugerează unii pe aici. Aceştia nu realizează că sunt asemenea lui Elifaz, Bildad şi Ţofar, „prietenii” lui Iov, pe care căutau să îl convingă că musai a păcătuit, din moment ce a fost pedepsit. Îi fericesc totuşi pentru că măcar ei, câţi or fi, nu se confruntă cu problemele cu care noi, păcătoşii, am fost pedepsiţi să le îndurăm.

16:42

ÎN FI O RĂ TOR 25:18 25 ian 2021

@larisamirabela

3 жыл бұрын

Fără cuvinte... Mi s-a făcut inima ghem... :(

@FlorentinaMarinescu

3 жыл бұрын

@@larisamirabela în clipa asta te cred ... 26 o1 2o21

Degeaba ne uitam in jurnale si pe conturi. Degeaba ii ducem la toti psihologii si psihiatrii lumii (cum fac eu de ani). Daca ei nu vor si nu pot sa schimbe ceva, totul e degeaba. Copilul meu nu mai accepta psihoterapie, pastile a mai luat cand si cand dar in principiu refuza. Sunt parinte singur, intr-o zi poate voi dormi si eu prea mult...😭

@danielaandrei7079

3 жыл бұрын

Multa putere!! E greu, dar poate merita continuata lupta...

@ralucacreteanu9860

3 жыл бұрын

@@danielaandrei7079 Multumesc! Trebuie sa luptam cu toate puterile toti cei care ne aflam in astfel de situatii. Eu sunt convinsa ca va fi bine! 😍

@danielaandrei7079

3 жыл бұрын

@@ralucacreteanu9860 Asa este! Din prapastia in care ne aflăm uneori, suntem datori sa luptăm si sa sperăm! Ganduri bune!!

@anib5736

3 жыл бұрын

va recomand sa cititi Puterea rugaciunii unui parinte, de Omartian Stormie. Editura Kerigma Chiar daca nu credeti in cele sfinte. You are not alone

@andreycutreaba

2 жыл бұрын

Teama și durerea dumneavoastră nu o cunosc, o spun cu mare durere in suflet, însă poate ar fi timpul sa vă ridicați ochii spre Dumnezeu, daca nu ați făcut-o deja. In El omul își găsește speranța și ființa. Bunul Dumnezeu să vă fie aproape. Rugăciunea face foarte mult.

Sfasietor... 😪

pt aia care sunt asa crestini si evlaviosi: de ce nu sunteti in stare sa oferiti copiilor suportul necesar? de ce popa nu stie sa fie o calauza buna pt copilul vorstru.?voi induceti copiilor ideea ca dumnezeu o sa-i pedepseasca pt orice. sunteti mai malefici decat orice criminal. voi creeati monstrii si va dati la o parte de frica si de rusinea de ce ati creat. voi cu biserica voastra nu ati reusit nimic... pana si samanismul e o varianta mai buna decat pacaleala asta pe care o numiti voi credinta.

@beatricebostan1

2 жыл бұрын

Cazul nu are legatura cu crestinii evlaviosi.

@andreycutreaba

2 жыл бұрын

E mult adevăr în ce spuneți, însă nu e nimic adevărat în ce îi privește pe creștini. Că și eu locuiesc în Germania și știu bine limba, da tot nu sunt Neamț. Când Isus a fost chemat la moartea prietenului Său Lazăr, se spune că a plâns cu amar, nu pentru că nu știa că are să îl învie pe Lazăr, ci pentru că știa că nu va putea fi langa toți care vor fi suferit sub pedeapsa morții. Într-o bună zi îi va învia pe toți, însă nu astăzi, nu acum. De asta a plâns cu amar. El vindecă. Și de ce m-aș duce la preot când pot merge direct la Marele Preot? Sunt multe de spus, dar mai ales de trăit. Bunul Dumnezeu să vă sprijine necontenit. Cu drag, un creștin.

Pff, dar de ce? 😥 Dacă totuși a ajuns la psihiatru, de ce nu a reușit să o salveze?

@Lil_Idiocracy

3 жыл бұрын

Pentru că psihiatrul nu e magician. Garda lăsată jos pentru un moment poate fi...

@lepi4san

3 жыл бұрын

Poate că, dacă ar fi ajuns la psihiatru mai devreme, ar fi salvat-o 😥 Fiindcă boala e extrem de parșivă, și lovește exact când, din exterior, crezi că lucrurile merg spre bine

@RalucaBlajut

3 жыл бұрын

Bolile mentale pornesc din dezechilibre chimice la nivel de creier, iar aceste dezechilibre duc la anumite moduri de a gândi. Cu cât petrecem mai mult timp cu acele dezechilibre, cu atât formam pattern-uri mentale mai puternice spre acele sentimente negative. Psihiatrul, prin medicamentație, poate reușește sa ii reechilibreze pacientului dezechilibrele chimice, dar e necesară și terapia, ca sa rescrie pattern-urile mentale pe care pacientul și le-a format. Georgia a avut ani de zile de formare a acestor pattern-uri, ar fi avut nevoie și de multă terapie, DBT, CBT, ca sa poată fi ajutata. Era o chestie de durata. Cum zice și interviul, din păcate exact atunci când pacientul devine aparent puternic, energic, atunci e și pericolul cel mai mare sa acționeze înspre suicid.

@csocianu

3 жыл бұрын

medicii nu pot face minuni mai ales unde nu e pofta de viata. Iar despre dezechilibrele creierului se stiu foarte putine...

Imi pare foarte rau sa o spun, insa mama tinerei nu a inteles nimic din acest cutremur pentru un parinte. A pomenit de elemente spirituale, mai exact, ca fata avea dorinta de a avea legatura cu aceste lucruri si... mergea la yoga. Duceti oameni buni copiii la biserica de mici! Indreptati-i catre credinta si rugaciune! Ati auzit vreodata ca intr-o familie unde exista o conduita in sensul credintei s-a sinucis cineva?! Offf, dureros!!!😞

@aksnsjakalans8201

3 жыл бұрын

nu toata lumea are aceeasi mentalitate ca tn. Si lasa mama sa sufere in liniste, nu are nevoie sa ii spui tu ca nu a inteles nimic

@babiialexandra1461

3 жыл бұрын

Da. Sinucidere este și în rândul familiilor care practica religia...

@danutzacs4637

3 жыл бұрын

La care biserica? Aceea care refuza sa ingroape un copilas de 2 saptamani pentru ca nu a fost botezat? Sau pe cineva care si-a pus capat zilelor din disperare? Dar ingroapa cu surle si trambite un ucigas sau un hot care a scapat de pedeapsa. Nu mai aruncati cu vorbe! Daca puteti spune un cuvant de alinare, faceti-o, daca nu, nu judecati!

@RalucaPetcutz

3 жыл бұрын

da cunosc cazuri de adolescenti din familii crestine si spirituale care s-au sinucis. dumnezeu nu poate inlocui atentia parintelui, data copilului mai ales in copilaria mica, cand se formeaza. de multe ori singuratatea sau abuzurile din copilaria mica, continuate cu bullingul de la scoala, presiunea scolii, conduc catre neferiire cronica.

@csocianu

3 жыл бұрын

da, se sinucid si din crestinii practicanti. Nu stim niciodata ce dezechilibru chimic e in corp incat unii sa renunte la lupta cu viata. Multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu ca mi-a dat fortza sa trec peste toate - nu toata lumea are darul asta...