Situată la poalele muntelui Buila într-un cadru mirific, departe de viața cotidiană într-o oază de liniște, Mănăstirea Pahomie este unul dintre cele mai izolate lăcașuri de cult atât din județul Vâlcea, cât și din întreaga țară. Amplasarea sa în Parcul Național Buila-Vânturarița îi conferă însă o frumusețe aparte, lăcașul fiind așezat sub o stâncă împodobită cu iederă la baza căreia se regăsește o cascadă care aduce aminte oarecum, prin aspectul său, de frumoasa cascadă Bigăr.
Mănăstirea are o vechime de peste 500 ani, însă începuturile sale sunt învăluite în mister. Pe de-o parte, ctitorirea acestui lăcaș este atribuită haiducului Sava și călugărului Pahomie, acesta din urmă fiind vel stolnicul Popa Postelnicul. Alte surse afirmă însă că acesta era de fapt fostul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, călugărit sub acest nume. Se spune că boierul ar fi iernat sub această stâncă de calcar fugărit fiind de Mihnea cel Rău și, drept mulțumire pentru că a scăpat, a ridicat împreună cu haiducul Sava acest lăcaș de cult.
De la început și până în prezent, mănăstirea a fost restaurată de mai multe ori însă, cu toate acestea, se păstrează și astăzi construcția veche până la nivelul geamurilor. Prima restaurare este atribuită domnitorului Constantin Brâncoveanu, aceasta fiind realizată în anul 1684. Ca și atestare documentară, lăcașul apare pentru prima dată menționat în anul 1793, în timpul domniei lui Alexandru Moruzzi, făcându-se referire la faptul că sihaștrii locului beneficiau de anumite scutiri de dări. Mai apoi, aflăm că în 1824 mănăstirea se afla într-o stare avansată de degradare, iar “în anul 1880 fiind părăsit de viețuitorii monahi, biserica și chiliile s-au dărâmat, rămânând din biserică doar ruinele de la ferestre în jos, iar din chilii numai urmele temeliei”.
Reconstrucția mănăstirii pornește la jumătatea secolului al XX-lea, o contribuție semnificativă în acest sens având-o ieromonahul Veniamin Grigorescu de la Schitul Pătrunsa aflat în apropiere. Ulterior, bisericuța este pictată de către Stan Hermeneanu și, la 30 septembrie 1956, are loc sfințirea ei. După sfințire, aici a viețuit pentru o bună bucată de timp un singur monah însă, în prezent, mănăstirea numără 13 călugări organizați în sistem de obște cu autogospodărire, fiind mai mult un lăcaș de sihaștrii.
Hramul Mănăstirii Pahomie este Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul prăznuit în data de 20 iulie. Un lăcaș cum altul nu-i, așezat într-un peisaj cu totul și cu totul deosebit, te așteaptă să îi treci pragul!