Mănăstirea Govora este o ctitorie voievodală la care au contribuit mai mulți domnitori de seamă precum Radu cel Mare, Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu. Deși Radu cel Mare este primul ctitor cunoscut (1492), istoria ne spune că existau deja pe aceste locuri ruinele altei biserici datând se pare din perioada lui Vlad Țepeș.
După Radu cel Mare, Matei Basarb este cel care reface zidurile de incintă și adaugă câteva clădiri în 1636. Acesta aduce aici și o tipografie de la mitropolitul Kievului cu ajutorul căreia se tipăresc cărți religioase precum Ceaslovul sau Psaltirea în limba chirilică, iar în 1640 se tipărește vestita Pravilă de la Govora, prima carte de legi tipărită în Țara Românească în limba română. Apărută în două ediții, una pentru Țara Românească și una pentru Transilvania, aceasta este de fapt o carte de canoane bisericești folosită însă ca și carte de legi, atât în stat, cât și în biserică.
Prima biserică a Mănăstirii Govora dăinuiește până în 1700 atunci când se pornesc lucrările pentru ridicarea din temelie a actualei biserici, lucrări ce sunt finalizate în 1712. Se remarcă pictura de o frumusețe rară care poartă semnătura meșterilor din școala brâncovenească de la Horezu. Sunt consemnați în Sfântul Altar, în limba chirilică Iosif Ieromonahul, Hranite, Teodosie, iar Ștefan Preotul este consemnat în pridvor între două arcade cu ornament.
În pronaos apare tabloul votiv al domnitorului Radu cel Mare cu soția sa Cătălina, Sfântul Constantin Brâncoveanu, iar în partea opusă este starețul Paisie împreună cu egumeni ai sfântului lăcaș. De remarcat și scena unicat din pridvor înfățișând-O pe Maica Domnului cu Aripi și cu Sfânt Acoperământ, sub acoperământ fiind biserica formată din cler și popor reprezentați prin ierarhi, respectiv domnitori. Despre aripi Sfântul Ioan Evanghelistul spune în capitolul 12 din Apocalipsă: „Maicii Domnului i se dau aripile marelui vultur, ia pruncul şi zboară din faţa balaurului în pustie, pentru un timp".
În biserică se mai remarcă și suporții sculptați cu inserții de fildeș, dar și catapeteasma sculptată în lemn de tei poleită cu aur care păstrează icoanele împărătești și icoana laterală a hramului din perioada domnitorului Constantin Brâncoveanu. Ușile sunt și ele cele originale, brâncovenești, sculptate în lemn de stejar.
De la început și până în 1959, la Mănăstirea Govora slujesc doar călugări, însă ulterior este preluată de un grup de maici de la Mănăstirea Bistrița și rămâne așa până în prezent când mai numără opt maici organizate în sistem de obște cu autogospodărire. Hramul mănăstirii este Adormirea Maicii Domnului și are data de prăznuire în 15 august. Te așteptăm să descoperi și tu frumoasa Mănăstire Govora!