Pe 14 iulie 1614, în timp ce lumea îl comemora pe Sfântul Camil de Lellis, "tatăl săracilor", poporul din Paris cucerea Bastilia. Camil, născut în 1550 în Italia, a avut o viață tumultuoasă, de la soldat la jucător de cărți, până la convertirea sa și dedicarea față de îngrijirea bolnavilor. A fondat Ordinul "Slujitorii Bolnavilor", recunoscut de Papa, care a crescut rapid și s-a răspândit în întreaga lume. Membrii ordinului, numiți "Părinții unei morți bune", au luptat eroic împotriva ciumei și foametei. Camil a fost un exemplu de compasiune și dăruire, îngrijind personal bolnavii și inspirând mulți tineri să i se alăture. Deși a renunțat la conducerea ordinului cu câțiva ani înainte de moartea sa, moștenirea lui a continuat să trăiască prin munca membrilor săi. Biserica l-a canonizat în 1746, iar Papa Leon al XIII-lea l-a declarat patron al bolnavilor și spitalelor. Prenumele Camil, în diversele sale forme, a devenit un simbol al iubirii și devotamentului față de Dumnezeu și aproapele.