Pornim sâmbătă dimineaţa spre Buşteni, iar de acolo până la Cabana Gura Diham (987 m), unde lasam maşina într-o parcare de kanga cabana.
La ora 9 suntem gata de drum şi o luăm pe lângă Pârâul Morarului; îl traversăm şi începem urcuşul susţinut Piciorul Bujorului până în Poiana Bătrânilor, acolo unde la Cantonul de Vânătoare Colţii Morarului (1384 m) Intrăm pentru scurtă vreme pe triunghi roşu, traversăm Valea Bujorilor şi facem stânga în Poiana Morarului, aşa cum indică şi scrisul de pe o stâncă: Valea Morarului. Pe măsură ce înaintăm pe vale, apar în toată semeţia lor Acele Morarului, iar sub ele se arată abrupte şi ameninţătoare Valea Poienii şi Vâlcelul Ţancurilor. Valea este plina de zapada ajungem in Poiana cu Urzici (1650 m), iar turnul de piatră de pe dreapta numit Ţimbalul indică locul unde valea încă largă îşi împarte destinaţiile. Chiar de la baza Ţimbalului porneşte traseul spre Creasta Balaurului, iar vizavi, pe stânga unde suntem şi noi, mai întâi Râpa Zăpezii, apoi Valea Adâncă - cea pe care dorim s-o parcurgem
În Valea Adâncă intrăm efectiv la ceasurile 10 .30 Ceva mai vioi, începem urcuşul pe lângă Colţii Văii Adânci, iar eu mă bucur ca un copil de reîntâlnirea cu stânca. Deşi te ţine „în priză”, valea nu este încă deloc grea, iar efortul se repartizează echilibrat între picioare şi braţe; ok, mai puţin în zona unde talvegul a fost aproape înfundat de avalanşele care au curs cu tot cu jnepeni şi pământ. Cu echpamentul catarare, coarda ham, coltari casca piolet pornim in forta pe vale, să ritorile sunt lejere, excepţie făcând un horn ce devine pământos în partea superioară şi starea de degradare te face puţin nesigur. Cele două pitoane deasupra pot fi utile când, mai ales în vreun grup mai mare, cineva nu mai „simte” stânca.
Ora 11:30 ne găseşte în Brâul Mare al Morarului, posibilitate de retragere pentru cei care doresc să urce doar această parte din vale, pentru ca apoi să facă o plimbare la stânga, pe sub Ace spre Valea Cerbului; brâul se continuă şi în dreapta, valea este in mare parte cu zapada saritorile fiind traversate cu usurinta c la ora 13.00 poposim în Creasta Morarului, lângă ieşirea din Ace. Ne facem ceva poze cu vedere la Costila lunam gustarica .Este atâta linişte aici, unde bătăile de aripi ale corbilor au ecou de bici, iar Bucşoiu îşi înalţă crenelurile cetăţii… Nu ne-am da duşi, dar ştim că ne aşteaptă ceva drum şi la coborâre.
O luăm pe primul vâlcel pe dreapta, care până la urmă dă în Vâlcelul Morarului; pentru mine nu-i chiar o sarcină uşoară, prima , coborarile nu sunt cele mai placute , mai ales acum ca zapada este moale si poti aluneca cu tot cu ea la vale, dupa aproape 3 ore de alunecari si urme prin zapada ajungem intregi la masina a fost o tura de aproape 8 ore parcursa fara probleme.