A lu` Moacă, a lu`Păcăneață, a lu` Obositu, a lu` Buzică sau a lu`Papă Lapte. Asa se cunosc intre ei locuitorii dintr-o comuna din Ialomita (1 MAI).In Ciochina, oamenii au renuntat la numele din buletine in favoarea poreclelor. In toate cele 4 sate ale comunei nu e om care sa nu aiba un supranume. Desi uneori poreclele scot in evidenta mai ales defecte,nimeni nu se supara .Satenii nu ar renunta in ruptul capului la apelativele mostenite din batrani, vechi de sute de ani. Unii dintre ei le poarta de generatii intregi si sunt mandri de asta. La inceput au fost simple vorbe de duh spuse la un pahar cu vin sau in fata portii, acum nu e satean care sa nu aiba o porecla. Oamenii se amuza de apelativele mostenite de la inaintasi si spun ca e dovada ca taranul roman si-a pastrat umorul chiar si atunci cand i-a fost greu. Medicul, postasul, invatatoarea, toata lumea are cate o porecla. Noi sau vechi de sute de ani, poreclele scot in evidenta calitatile si defectele strabuncilor celor care le poarta si sunt o dovada ca localnicii de aici au simtul umorului. De porecle nu au scapat nici localnicii asezati mai tarziu in sat. Oamenii spun ca pana si numele localitatii are o semnificatie aparte si vine de la forma de ciorchine in care si-au asezat aici casele primii localnici.