Anton, un scriitor pe cît de celebru, pe atît de excentric, fumează dezlegînd cuvinte încrucișate în patul sau dintr-o rezervă a clinicii de psihiatrie BELVEDERE. Dr. Surdu, medicul psihiatru, il întrerupe din aceste activități - ceea ce are drept urmare o discuție nu tocmai plăcută în care Anton îi reproșează, printre altele, că il ține închis în clinică împotriva voinței lui pentru a-l include într-o lucrare științifică despre halucinații și scriitori celebri. Apoi Anton primește o vizită neașteptată: o doamna misterioasa apare în ușă cu un trandafir pretinzînd că il cunoaște. Anton o privește cu scepticism, dar încet-încet pare să-și amintească și el de acea vară de demult pe care o invocă vizitatoarea. Dr. Surdu pune sub semnul întrebării existența misteriosei vizitatoare, sugerînd că ar putea fi vorba de o halucinație - o provocare pentru Anton care se răzbună punînd la rîndul lui existența doctorului sub semnul întrebării și cerîndu-i să-și dovedească realitatea - lucru mai greu de realizat decît ar fi de așteptat. Mai mult decît atît: Anton sugerează că lucrurile ar putea fi cu totul altfel și că toți trei, el insusi, doctorul, vizitatoarea ar fi de fapt personajele unei piese cu titlul BELVEDERE pe care el tocmai o scrie. Un joc cu imaginația la care va cîștiga cel care stăpînește mai bine bucla alunecoasă prin care imaginarul devine real pentru a se transforma în iluzie și a redeveni apoi, realitate. Piesa exista si intr-o varianta cu rol principal feminin (Antonia).