O discuție foarte bine pusă la punct! Ador că oferiți informații foarte utile si exemple pertinente pe înțelesul tuturor. Vă mulțumesc pentru muncă si dedicare si vă urmăresc cu plăcere și interes!

Superb! Eu atașament sigur cu tendințe anxioase, soțul atașament evitant cu tendințe anxioase, avem comptabilitate aproape perfecta, chimia cam scârțâie, dar exista! Avem o relație de 8.5, dar as putea sa o numesc căsnicie cam tot de pe atunci pentru că nu s-a schimbat mare lucru în relație după căsătoria propriu zisa de acum 4,5 ani. Avem un băiețel împreună de 3.5 ani și vă spun că totul până în momentul nașterii băiețelului a mers absolut perfect cu nesemnificative tensiuni pe partea de personalitate și priorități, însă apoi au ieșit "balauri" elefantului! Elefantul meu făcea "lupte" cu elefantul lui, iar călăreții noștrii au fost timp de vreo 3 ani aproape epuizați și la multe puncte de a fugi. Aveau motive suficiente sa abandoneze barca, însă elefanții noștri deși se luptau aprig, făceau parte din același trib sa zic așa, pentru că se știe că elefanții trăiesc în grupuri. 😂 Pentru a reuși să depășim aceste conflicte de substrat, de comunicare, de înțelegere a viitorului împreună am inceput sa lucrez la mine în prima instanta și să înțeleg unde e buba, credeam că sunt perfecta, cea mai minunata femeie din Univers 😂😂😂, ce naivă, asa-i!? 😂 Am descoperit autocunoașterea, dintr-una intr-alta v-am descoperit pe voi, va iubesc ❤️, și am avut revelația vieții mele! Era incredibil ce "defecte" avea elefantul meu, știam că elefantul soțului are anumite derapaje, dar credeam cum vi-am zis că eu sunt zeița 😂. Din momentul autocunoașterii mele, "săpături" adânce in trecut, copilărie, tipare, filtre, personalități, am realizat că nu mai aveam o căsnicie așa de "incompatibila" cum o credeam eu, ci una slab conștientizată. De 2 luni lucrez eu cu mine pe partea asta, încă nu mi-am găsit un specialist in sensul asta, incerc sa îmi recunosc soțul cu gândirea conștienta de acum și să nu mai privesc pe nimeni cu etichete, ci cu multa compasiune și empatie pentru că toți avem tipuri de atașament formate in primii ani de viață! Nu mai privesc pe nimeni autoritar, respingător, individualist, egoist, etc drept cum spune eticheta despre ei, ci îi privesc că pe niște copii privați sau vitregiți de propriile lor mame. Nu știu dacă mă înțelegeți exact, dar viața a devenit mai ușoară din acest punct de vedere. De exemplu, soacra a devenit o persoana greu încercată fata de care am mai multa compasiune și nu mai este tensiune din partea mea spre ea când încearcă să dețină controlul, ii respect ideile și faptul că a adus pe lume omul meu, însă păstrez distanta fara sa o mai ranesc și eu aiurea că și așa are ea destule. Îmi privesc tatăl din care mi-am ales tiparul de bărbat, uneori cu furie, apoi îmi revin și realizez că nu a fost neapărat vina lui că mi-a setat elefantul uneori toxic, pentru că și el vine dintr-un copil cu traumele lui și așa mai departe. Din toată povestea asta, am avut și am numai de învățat, îmi pregătesc și soțul in sensul de autocunoaștere și autovindecare și mai apoi, o sa îmi pregătesc și copilul in acest sens, mai ales că in primii doi ani de viață am fost inconștientă fata de el și am avut multe anxietăți, drept pentru care sunt convinsa că am dezvoltat un copil cu atașament anxios. Mulțumesc MindArhitect, mulțumesc !

Foarte buna informatie si sfaturi in acest podcast, va multumesc !

Cu recunoștință 🙏🏼❤️❤️❤️💐🌈🌎🌈💐❤️❤️❤️🙏🏼

Multumesc frumos pentru podcast! Foarte interesant ce faceti voi in Mind Architect! Felicitari! Mie, femeie batrana, imi place sa invat de la voi! Numai bine va doresc! Sa fiti iubiti!

Excelent dragilor! Va multumesc pentru toate informatiile si sfaturile oferite!

Ador sa vă ascult !

Super❤️

Sfaturi foarte interesante!!!

❤️🙏

Ma regăsesc total în relația Compatibilitate mică, chimie multă.