Cântările Harului 6
cântarea nr. 108
Prin arșița pustiei, în vechime,
poporul slavei, din robie scos,
trecea lovit de-a soarelui asprime.
Și cum striga spre cer acea mulțime,
în calea ei ieși misterios
o stâncă și-un izvor pe-o înălțime.
Și stânca din pustiu era Hristos.
era Hristos.
Refren:
Stânca vieții e Hristos
slavă Lui, o, slavă Lui!
Stânca vieții e Hristos,
Trecură secoli. Și-ntr-o primăvară
venea un om sub cerul siniliu,
pe-un măgăruș, spre templu, către seară.
Văzând acum o sete mai amară
un foc ce-ardea în sufletul pustiu,
venea aceeași stâncă milenară
să dea din piept izvorul veșnic viu.
Cel veșnic viu.
Text: Costache Ioanid
Descarcă PDF: drive.google.com/file/d/1-AS5...