Partea a doua a discursului vine să fundamenteze înțelesul credinței și modul cum poate fi asumată ca o încredințare a celor ce nu se văd. De unde vine credința? Ce anume o naște? Acestea sunt întrebări valide. Mitropolitul Antonie de Suroj face o analogie splendidă, printr-un recurs la un citat al Sfântului Macarie Egipteanul, unde asemenea unei senzații de plutire pe care cineva o are, chiar și după ce barca acostează la mal, tot așa cel ce a trăit un moment de prezență vie a lui Dumnezeu, după ce acea prezență se stinge, rămâne cu senzația că Domnul este acolo.
Discursul are în total patru părți, pe care le vom publica ulterior. Vizionare cu folos duhovnicesc!
__
Născut în Lausanne, ca fiu de diplomat rus, primește voturile monahale în taină, în anul 1939. A lucrat ca medic până în anul 1948, când a fost hirotonit preot și trimis în Marea Britanie. În anul 1965 este ridicat la rangul de mitropolit și exarh patriarhal pentru Europa de Vest. A trecut la Domnul în data de 4 august 2003.