Mănăstirea Ostrov se află situată la aproximativ 20 km nord de Râmnicu Vâlcea, în stațiunea balneară Călimănești-Căciulata. Amplasarea sa este una deosebită, lăcașul fiind situat pe o insulă înconjurată de apele râului Olt, aceasta fiind de altfel singura insulă locuită a bătrânului Alutus.
Totodată, este și cea mai veche mănăstire de maici ca și atestare documentară din Țara Românească. Primele consemnări sunt legate de domnitorul Radu cel Mare care, trecând prin aceste zone în anii 1500, a găsit “ctitoria moșilor și strămoșilor noștri părăsită”. Se mai spune că primii călugări veniți să ridice Mănăstirea Cozia ar fi înființat aici o vatră monahală provizorie, astfel că istoria acestui lăcaș ar începe de fapt undeva la sfârșitul anilor 1300.
În 1520 Neagoe Basarab purcede la refacerea mănăstirii pentru a face plăcerea Doamnei Despina, soția sa. Din păcate, în 1521 pe 15 septembrie, domnitorul moare astfel că se ridică biserica (din piatră de râu cu liant din var) și spațiile de locuit, dar nu se realizează și împodobirea cu picturi ci doar cu icoane din averea familiei Neagoe Basarab din care amintim Pogorârea Mântuitorului de pe Cruce. Lucrările sunt finalizate în 1522, iar după moartea domnitorului, Doamna Despina se retrage Ia mănăstire luând numele de Platonida unde mai trăiește încă 33 ani.
Pictura este realizată abia 200 de ani mai târziu, la 1752, de un anume zugrav Dumitru. Se remarcă prin prezența în iconografie în pronaos a Imnului Acatist al Maicii Domnului. Catapeteasma este din perioada brâncovenească fiind realizată din lemn de tei. În biserică se mai regăsește și Icoana Maicii Domnului Odighitria ("Îndrumătoarea" în limba greacă) a cărei vechime se pierde undeva în timp (sec. al XVI-lea).
Mănăstirea Ostrov a cunoscut grele încercări de-a lungul istoriei. După Războiul de Independență din 1877 lăcașul a luat foc și maicile au fost mutate la Mănăstirea Vălenii de Argeș. Pentru o perioadă a rămas doar ca dependință a Mănăstirii Cozia, iar în 1980, odată cu construirea lacurilor de acumulare Călimănești și Turnu, a fost înălțată circa 6 metri (neoficial 8 metri) prin intermediul unor scripeți, centimetru cu centimetru, fiind subzidită prin turnare de beton. Întreaga insulă a fost de fapt ridicată numai că suprafața ei este micșorată la jumătate. Tot în această perioadă este restaurată și pictura de către Victor Grimalschi și are loc și resfințirea mănăstirii.
Pe de altă parte s-a încercat distrugerea vieții monahale prin construirea unui parc de distracții cu foișor de muzică și ștrand în imediata apropiere, însă din fericire acest lucru nu a reușit, iar începând cu 1996 s-a reînființat mănăstirea de maici al cărei hram este Naşterea Maicii Domnului.
Mănăstirea Ostrov este un adevărat colț de rai situat în mijlocul apelor. O experiență unică te așteaptă dacă alegi să o vizitezi!