Iluminatul public datează în oraşul de pe Bega din 1760, când era realizat cu lămpi cu ulei şi seu, fixate în stâlpi de lemn, înşiraţi de-a lungul principalelor străzi din Cetate. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, străzile au fost iluminate cu 274 lămpi mari şi 70 lămpi mici, întreţinute de întreprinzători particulari. Johann N. Preyer, primar al Timişoarei la mijlocul secolului al XIX-lea, scria: „Iluminarea excepţională, care în curând va funcţiona cu gaz, este recunoscută ca neîntrecută în toată Ungaria“. Din bugetul anului 1854 se alocau pentru iluminatul stradal 7.500 florini, iar pentru salariile cadrelor didactice 6.520 florini. În 1855 se decide introducerea gazului aerian. Societatea Austriacă de Gaz Aerian construieşte fabrica de gaz aerian şi la 1 septembrie 1857 se introduce noul tip de iluminat. Reţeaua avea 200 de lămpi şi acoperea străzile din Cetate. Din 1860 se extinde şi pe străzile principale, iarîn anii următori şi în clădiri publice şi particulare. Timişoara a fost primul oraş din Ungaria care a avut fabrică de gaz aerian. În 1903 fabrica şi reţeaua erau cumpărate de primărie. Sistemul a continuat să funcţioneze pentru iluminatul străzilor periferice până spre mijlocul deceniului cinci al secolului al XX-lea.
Află toată povestea pe siteul proiectului eualegromania.ro
Consultant științific - Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Timișoara
Prezentare, voice over - Sergiu Galiș
Operator video/editor video - Ovidiu Novac
Coordonator proiect - Aurelian Teculescu