Ca fumul tămâiei ce-nalță ființa,
Arzând pe altarul iubirii de Tin'...
/:Căci numai prin Tine eu am biruința ,
În vremi de răscruci, de amar și suspin!:/
Te laud pentru felul cum mi-ai croit viața,
Căci Tu ai fost cu mine și m-ai călăuzit,
/:De nu era vântul, nu-Ți vedeam, Doamne, fața,
De nu era Duhu-Ți de mult aș fi pierit!:/
Stârnit-ai furtuna să pot vedea mai bine
Că ești mai puternic decât Te-am cunoscut!
/:Trimis-ai tu vântul ca tot mai lângă Tine
Să-mi țină ființa căci mult m-ai iubit!:/
Ce-aș fi dacă nu te-aș avea pe Tine-n lume,
De nu mi-ai fi scutul în vremi de furtuni?
/:Amarul vieții, o, Doamne, cui l-aș spune
Și cum cânta-voi imnuri să spun cât ești de bun?!:/
Te laud cu tot ce e astăzi viu în mine,
Căci viața mi-e din Tine și numai Tu mă ții!
/:O, fă-mă ca pe-o harpă, dar numai pentru Tine,
Acum, în valea morții, și-atunci când ai să vii!:/