S-a născut la Viena, a studiat arhitectura la Paris şi ar fi putut profesa oriunde în lume. Dar a ales țara părinților: România. A iubit Moldova până în ultima clipă, cu Hoiseştiul bunicului Basil cu tot, şi nu a bănuit niciodată că, peste timp, va deveni prizonier acasă.
George Matei Cantacuzino a fost mai mult decât un arhitect respectat în perioada interbelică. A fost pictor, scriitor, profesor, a înfiinţat publicaţii. Schimbările politice de după 1940 aveau să-i frângă aripile. Originile „nesănătoase”, faptul că făcuse politică liberală, că avea soţia şi copiii în Anglia, ideile democratice şi prietenia cu persoane din străinătate, toate acestea şi câte alte motive inventate i-au adus o condamnare politică.
Şase ani a fost umilit de Securitate. În ultimele două decenii de viaţă nu a fost lăsat să-şi vadă copiii. În lipsa lor, a strâns la piept Iaşul. Aici şi-a găsit liniștea după ce-a scăpat viu din temniţele comuniste. Aici a lăsat ultimul semn pe pământ - palatele gemene de la Mitropolie. Iar din 1960 odihneşte în pământul Iaşului.
Realizator - Gabriela Baiardi