Cetatea are un plan dreptunghiular destul de regulat care o înconjoară și două ziduri de incintă. Ea a fost construită în timpul regelui Ladislau I ca fortăreață împotriva pecenegilor și cumanilor. Biserica catolică din cetate a fost pusă sub patronajul sfântului Severin de Noricum, de la care îi provine numele. Episcopia catolică a Severinului a existat până în anul 1502.
Regatul Ungariei a organizat pentru apărarea trecătorii Porțile de Fier începând cu sec. XIII, odată cu avântul Țaratului de Vidin, formațiunea feudal-militară Banatul de Severin (1230). Această formațiune își avea centrul politico-administrativ și militar în cetatea Severinului. Apărarea cetății a fost încredințată de-a lungul timpului Cavalerilor Teutoni. În secolul al XIV-lea cetatea a intrat sub stăpânirea voievozilor români.
În anul 1419 cetatea reintră în stăpânire maghiară. Au loc tot mai des lupte cu turcii în zonă. Aceste lupte au dus la distrugerea ei parțială. În august 1524 cetatea Severinului a fost cucerită și distrusă de turci.
În secolul al XIX-lea autoritățile române au luat unele măsuri de consolidare și conservare a turnului de nord-est al cetății înconjurându-l cu un grilaj de fier