Cantari Ortodoxe Bisericesti - Muzica de relaxare si rugaciune pentru cei impovarati de necazuri si suferinte 2022
În Biserica Ortodoxă, muzica sau cântarea este o componentă vitală a sfintelor slujbe.
Într-adevăr, în Biserica Ortodoxă toate simțurile omului sunt solicitate și participă la slujbele aduse lui Dumnezeu: văzul, prin icoane, fresce, fumusețea arhitecturală și a veșmintelor liturgice; mirosul, prin parfumul tămâiei și a mirului; auzul, prin cântările hieratice și înălțătoare.
Cântarea sau muzica bisericească este mijlocul prin care omul își închină cugetele sale Domnului și totodată le îmbracă într-o haină folositoare și pentru alții. Ideile rugăciunii cântate se iau din cărțile bisericești întocmite de către imnografi inspirați pe temeiul Sfintei Scripturi. Ele hrănesc duhovnicește pe lot cel ce crede și râvnește întru a laudă pe Domnul în biserică, slujitorii aduc roadă buzelor, ca jertfă Domnului, folosindu-se și pe ei înșiși și pe alții de unde așteaptă o răsplată de la Domnul (Ev. 13,14; Osea 14,2). Și orice creștin este dator să vorbească în psalmi și în cântări duhovnicești spre a laudă pe Domnul în toată vremea (Efes 5,19).
Rolul cântării bisericeşti în cultul ortodox
Biserica Ortodoxă face misiune şi dă mărturie creştină prin unul din mijloacele de excepţie ale cultului, anume prin cântarea bisericească, ca o interpretare de ordin comunitar ce întăreşte sufletele în chip tainic şi le dă avânt în practicarea virtuţilor, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Cântecul este modul cel mai frumos de exprimare al omului, sensibilizează şi îndulceşte catehizarea, ajută la crearea atmosferei de bucurie şi comuniune prin imnurile liturgice şi cântările religioase.
Cântarea bisericească este rugăciune a comuniunii, colectivă; iar preoţii au participanţi activi pe toţi cei care răspund cererilor cântate. Această participare produce un dialog şi reface legătura comuniunii între credincioşi, preot şi Dumnezeu.
Cântarea bisericească poate fi un mijloc de activitate misionară, dacă este folosită în mod corespunzător, în funcţie de împrejurări, de către preot, cântăreţul bisericesc sau profesorul de religie.
Importanţa participării credincioşilor în mod activ se datorează slujbelor oficiate prin cântare în cadrul cultului, prin executarea răspunsurilor liturgice. Cântările religioase duc la cunoaşterea Sfintei Scripturi; sunt adevărate culegeri de învăţare a dogmelor ortodoxe şi a vieţilor Sfinţilor şi folosesc la apărarea dreptei credinţe de tendinţele străine. Potrivit Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare, cântarea bisericească este un mijloc de povăţuire a celor ce o ascultă, poate forma sufletele şi poate adapta limbajul bisericesc pentru omul secolului prezent.
Cântarea bisericească atrage credincioşii către participare la sfintele slujbe, nu ca simpli spectatori, ci ca participanţi activi prin care aceştia exprimă calitatea şi conştiinţa lor de enoriaşi sau membrii vii şi activi ai comunităţii creştine din care fac parte.