N-a trebuit doar să luptăm în istorie, știam dinainte că nu putem să învingem și atunci trebuia să găsim alte forme, ca șmecheria, bășcălia, care amândouă pot să ne facă rău, ca orice medicament care, luat într-o doză prea mare, îți face rău, dar care au reușit să ne salveze.
Ana Blandiana a decis să publice jurnalul pe care l-a scris în ultimii doi ani ai dictaturii comuniste sau, așa cum o descrie ea, a timpului absurd pe care îl trăia. E o carte de memorii puternică, necosmetizată, în care poți să simți atmosfera de suspiciune generalizată dintr-o țară intrată într-un scenariu dicatorial fără logică. Două sunt constantele care au făcut-o să fie puternică și să nu pună nuanțe răului: scrisul și iubirea dintre ea și scriitorul Romulus Rusan, o iubire cinematografică, după ce acesta a cerut-o în căsătorie la o oră după ce s-au cunoscut.
spotmedia.ro/stiri/politica/t...